Si iata ca a mai trecut inca o noapte magica, in care nu cu multi ani in urma ma chinuiam sa adorm pentru ca Mosul sa nu ma vada treaz de la fereastra si sa nu mai vina la mine din pricina asta. Faptul ca Mos Nicolae nu exista in realitate l-am aflat cu mult inainte de a ma convinge ca la fel sta treaba si cu "varul sau" de pe sticlele de Coca-Cola... Despre inexistenta lui Mos Nicolae am aflat cand un copil de-o varsta cu mine mi-a spus intr-o zi de Sf. Nicolae ca mama lui trebuise sa il ia cu ea la cumparaturi in seara zilei de 5 decembrie si l-a pus sa isi aleaga o masinuta dintr-un magazin, spunandu-i ca mosul nu mai vine a doua zi. Am fost foarte dezamagiti amandoi... Dar in Mos Craciun am mai crezut cativa ani de atunci, gandidu-ma ca Mos Nicolae intr-adevar nu exista pentru ca nu era un personaj prea mediatizat, ci un sfant, un om trecut demult la cele vesnice, un simbol. Dar Mos Craciun era viu, il vedeam la televizor, avea casa in Laponia si barba naturala (in cei cu masti si barbi false care veneau la serbari nu am crezut niciodata). Dar cum reusea el sa intre in liniste la mine in apartament? Nu aveam vila cu semineu ca in filmele americane. Singurul loc pe unde ar fi putut intra de pe terasa blocului inauntru ar fi fost aerisirile. Dar cum incapea el, un personaj atat de gras pe-acolo? Nu puteam raspunde la intrebarea asta dar credeam ca are el vreo putere supranaturala, doar avea sanie zburatoare trasa de reni! Dar de ce ai mei nu se agitau gandindu-se ca un strain da buzna asa noaptea in casa? Cum de avea uneori Mosul in sac exact ceea ce eu imi doream? Chiar atat de mare era sacul lui? Cum proceda cu scrisorile mele? Dupa ce le citea, urca din nou pe acoperis sa scormoneasca prin desaga? Sau intra cu ea tot pe aerisire, adica jucariile tuturor copiiilor din lume se aflau pentru o clipa la mine in casa? A, si de ce parintii insistau sa aiba acces la corespondenta mea privata cu Mosul?
De ce era nedrept si nu impartea cadourile pe criteriul cuminteniei, atat de des invocat? Chiar si Mosul cel bun si drept parea sa ii rasfate pe unii prea mult...
Va urma... probabil peste un an, in aceeasi zi.
Cred ca trebuie sa credem nu intr-o imagine ci in spiritul unei sarbatori.
RăspundețiȘtergereAveti dreptate, doar ca sarbatorile nu mai pot fi traite cu aceeasi intensitate ca in copilarie oricat am incerca.
RăspundețiȘtergereCred ca trebuie sa credem in faptul ca putem fi mai buni. Asta doar daca nu ne-mpinge necuratul sa fim mai rai, iar noi ne lasam impinsi. (mama ce comentariu de 2 lei am putut sa concep!)
RăspundețiȘtergereE pacat ca unii isi amintesc doar de sarbatori sa fie mai buni.
RăspundețiȘtergerePai eu n-am zis ca doar de sarbatori trebuie sa credem in faptul ca putem fi mai buni. Asta depinde, fara doar si poate, de fiecare dintre noi, dar in mod normal ar trebui sa avem acest lucru in cap tot anul. Daca ne amintim doar de sarbatori ca trebuie sa fim mai buni, n-am facut nimic !
RăspundețiȘtergereNu la dvs. m-am referit, insa i-am auzit pe multi spunand ca doar in post sau de sarbatori se abtin de la anumite fapte rele.
RăspundețiȘtergereSi-acum ca m-ai luat cu "dumneavoastra", iata si comentariul rautacios : la cate fraze ai scris in acest articol, cred ca vreo 3 luni de-acum incolo poti sa-ti iei pauza.
RăspundețiȘtergereDa, mi-e cam lene sa scriu.
RăspundețiȘtergereNumai cu "dumneavoastra" voi raspunde de acum incolo pentru a primi comentarii rautacioase.